Toți lăcrimăm din când în când – e un răspuns natural al ochilor la vânt, praf, frig sau emoții puternice. Însă atunci când lăcrimarea devine excesivă, frecventă sau deranjantă, nu mai vorbim despre un fenomen normal, ci despre o posibilă problemă medicală. Mulți pacienți ajung în cabinetul oftalmologic spunând: „Nu mai pot ieși afară fără șervețel la mine” sau „Ochii îmi curg tot timpul, chiar și când nu e vânt sau praf”.
Această lăcrimare excesivă, cunoscută în termeni medicali ca epifora, poate avea mai multe cauze – unele banale și ușor de tratat, altele care necesită investigații și chiar intervenție chirurgicală. De multe ori, pacienții amână consultul, crezând că este o iritație temporară, dar în spatele simptomului se pot ascunde afecțiuni precum obstrucția canalului lacrimal, inflamații oculare cronice sau chiar un film lacrimal dezechilibrat.
În acest articol, îți prezentăm cele mai frecvente 3 cauze ale lăcrimării excesive, explicăm când e cazul să mergi la oftalmolog și, mai ales, când se impune tratamentul chirurgical. Dacă și tu te regăsești în această situație, articolul de mai jos îți va fi un ghid clar și util.
De ce este importantă lăcrimarea? Când devine o problemă?
Lăcrimarea este un fenomen esențial pentru sănătatea ochilor. Deși poate părea un detaliu minor, lacrimile joacă un rol vital în protejarea, lubrifierea și hrănirea suprafeței oculare. În fiecare clipire, o peliculă fină de lacrimi acoperă corneea, menținând-o clară, umedă și ferită de praf, bacterii sau alți factori iritanți.
Rolul lacrimilor în sănătatea oculară
Lacrimile nu sunt doar apă sărată. Ele sunt compuse din trei straturi:
- un strat lipidic (uleios) – care previne evaporarea,
- un strat apoasă – care conține apă, săruri și enzime antibacteriene,
- și un strat mucinos – care ajută la fixarea lacrimilor pe suprafața ochiului.
Împreună, aceste straturi formează filmul lacrimal, indispensabil pentru o vedere clară și pentru confortul ocular.
Lăcrimare normală vs. epifora (lăcrimare excesivă)
Este normal ca ochii să lăcrimeze în anumite situații: vânt puternic, frig, fum, emoții sau chiar când căscăm. Acesta este un răspuns fiziologic de protecție.
Însă atunci când lăcrimarea:
- apare frecvent, fără un factor declanșator evident,
- este însoțită de disconfort, roșeață sau secreții,
- afectează ambii ochi sau doar unul în mod constant,
- persistă în interior, nu doar la exterior,
… vorbim despre epifora – o lăcrimare excesivă care necesită o evaluare oftalmologică.
Semnal de alarmă: când lăcrimarea nu mai este normală
Lăcrimarea devine o problemă atunci când:
- te împiedică să citești, să conduci sau să folosești ecrane,
- ai nevoie constant de șervețele,
- simți ochii “în apă” chiar și în interior,
- ai infecții recurente sau secreții vâscoase,
- ți se întâmplă mai ales la un singur ochi.
În astfel de cazuri, cauza poate fi obstrucția canalului lacrimal, sindromul de ochi uscat paradoxal sau alte afecțiuni mai serioase care necesită tratament de specialitate, uneori chiar chirurgical.
Cauza 1 – Obstrucția canalului lacrimal
Una dintre cele mai frecvente cauze ale lăcrimării excesive, mai ales atunci când afectează un singur ochi, este obstrucția canalului lacrimal. Această afecțiune apare atunci când căile prin care lacrimile se scurg din ochi spre cavitatea nazală se blochează parțial sau complet. În mod normal, lacrimile produse de glanda lacrimală se scurg prin punctele lacrimale, canaliculele și canalul nazo-lacrimal în nas, unde se evaporă sau sunt eliminate. Dacă acest traseu este blocat, lacrimile nu mai pot fi drenate corespunzător și se acumulează pe suprafața ochiului sau chiar se reîntorc spre exterior.
Obstrucția poate apărea la orice vârstă, dar este mai frecventă la adulți și vârstnici. Cauzele pot fi variate: inflamații cronice, infecții anterioare, traumatisme, intervenții chirurgicale în vecinătate sau chiar factori anatomici, în special la nou-născuți.
Simptomele asociate
Pe lângă lăcrimarea continuă, obstrucția canalului lacrimal poate duce la:
- Secreții mucoase sau purulente, mai ales dimineața
- Roșeață în colțul intern al ochiului
- Umflături sau durere în zona sacului lacrimal
- Infecții recurente cunoscute sub numele de dacriocistite
Aceste infecții pot fi dureroase și pot necesita tratament cu antibiotice, însă dacă problema de bază – blocajul canalului – nu este rezolvată, simptomele revin.
Cum se pune diagnosticul
Diagnosticul obstrucției canalului lacrimal este relativ simplu și se face de către medicul oftalmolog în urma unei examinări amănunțite. Cele mai utilizate metode includ:
- Testul de permeabilitate lacrimală, în care se introduce o substanță colorată în ochi pentru a observa dacă ajunge în nas
- Lavajul canalului lacrimal cu ser fiziologic, care arată dacă pasajul este liber sau blocat
- Investigații imagistice, cum ar fi dacriocistografia sau tomografia, în cazurile complexe sau înaintea intervenției chirurgicale
Tratamentul recomandat
În fazele inițiale sau la copii, obstrucția se poate rezolva uneori prin masaj sau intubație lacrimală. Însă în cazurile cronice, cu infecții recurente sau blocaj complet, tratamentul de elecție este chirurgical.
Intervenția se numește dacriocistorinostomie, prescurtat DCR. Aceasta constă în crearea unui nou canal de scurgere între sacul lacrimal și cavitatea nazală, ocolind zona blocată. Procedura se poate realiza printr-o abordare externă, cu o mică incizie pe piele, sau endoscopic, prin nas, fără cicatrice vizibilă.
DCR are o rată ridicată de succes și este considerată o soluție definitivă pentru pacienții cu obstrucție cronică a canalului lacrimal. După intervenție, lăcrimarea se reduce considerabil sau dispare, iar infecțiile reapar mult mai rar sau deloc.
Cauza 2 – Sindromul de ochi uscat paradoxal
Poate părea ciudat, dar una dintre cauzele comune ale lăcrimării excesive este, de fapt, lipsa lacrimilor. Acest fenomen poartă numele de sindrom de ochi uscat paradoxal și este o afecțiune tot mai frecventă, în special în rândul persoanelor care petrec mult timp în fața ecranelor, în aer condiționat sau în medii uscate.
În mod normal, ochiul produce o peliculă lacrimală stabilă care protejează și hidratează corneea. Când această peliculă este prea subțire, instabilă sau se evaporă prea repede, suprafața ochiului se usucă și devine iritată. Nervii oculari percep această iritație și declanșează, în mod reflex, o lăcrimare excesivă. Paradoxal, ochiul care suferă de uscăciune va părea că “plânge” tot timpul.
Această lăcrimare reflexă nu este eficientă, deoarece lacrimile produse în exces sunt în general apoase și nu conțin elementele necesare pentru o lubrifiere corectă. Practic, nu rezolvă problema de bază și pot crea și mai mult disconfort.
Dezechilibrul filmului lacrimal este adesea legat de disfuncții ale glandelor Meibomius, inflamații cronice ale pleoapelor (cum este blefarita) sau factori externi precum fumul, poluarea sau purtarea lentilelor de contact. De asemenea, vârsta, modificările hormonale și unele medicamente pot contribui la uscăciunea oculară.
Tratamentul sindromului de ochi uscat paradoxal este personalizat și urmărește restabilirea stabilității filmului lacrimal. Se pot recomanda:
- lacrimi artificiale fără conservanți, adaptate tipului de uscăciune
- igienă palpebrală regulată, pentru îndepărtarea bacteriilor și sebumului acumulat la baza genelor
- comprese calde și masaj delicat al pleoapelor
- suplimente alimentare cu acizi grași omega-3, care susțin secreția lipidică naturală
- tratamente specializate, cum ar fi ocluzoarele punctelor lacrimale, terapia cu lumină intens pulsată (IPL) sau utilizarea de geluri și unguente oftalmice
Este important ca tratamentul să fie început cât mai devreme, înainte ca iritația cronică să afecteze calitatea vederii sau confortul zilnic. De asemenea, evitarea factorilor declanșatori joacă un rol esențial în controlul simptomelor.
Dacă ai ochii care “plâng”, dar în același timp simți usturime, arsură sau disconfort la clipit, este foarte posibil să fie vorba despre sindromul de ochi uscat. Consultul oftalmologic este esențial pentru un diagnostic corect și pentru stabilirea unui tratament eficient.
Cauza 3 – Factori externi sau iritații locale
Nu toate cazurile de lăcrimare excesivă au o cauză internă, cum ar fi obstrucția canalului lacrimal sau dezechilibrul filmului lacrimal. Uneori, ochii încep să lăcrimeze în exces ca reacție directă la factori iritanți din mediu sau la afecțiuni locale ale pleoapelor și conjunctivei. Aceste forme de lăcrimare pot apărea brusc, pot varia în intensitate și uneori sunt însoțite de alte simptome precum mâncărime, roșeață sau usturime.
Printre cei mai comuni factori externi se numără:
Vântul, praful, fumul și aerul uscat – Toate acestea pot declanșa o reacție reflexă de protecție a ochiului, care produce mai multe lacrimi pentru a elimina iritanții. Expunerea repetată, mai ales în sezonul rece sau în spații cu aer condiționat, poate agrava simptomele.
Alergiile oculare – Primăvara, dar nu numai, polenul, acarienii sau părul de animale pot irita conjunctiva și pot duce la o reacție inflamatorie care include lăcrimare intensă, mâncărime, roșeață și umflarea pleoapelor.
Lentilele de contact – Dacă nu sunt adaptate corect, dacă sunt purtate prea mult timp sau nu sunt curățate corespunzător, lentilele pot irita suprafața oculară și declanșa lăcrimare reflexă.
În plus față de factorii de mediu, există și afecțiuni structurale sau inflamatorii care pot provoca lăcrimare excesivă:
Blefarita – Este o inflamație cronică a marginilor pleoapelor, frecvent asociată cu secreții uleioase, scuame la baza genelor și iritație oculară. Poate destabiliza filmul lacrimal și provoca disconfort constant.
Trichiazisul – O afecțiune în care genele cresc spre interior, atingând și iritând corneea la fiecare clipit. Această frecare constantă stimulează lăcrimarea și poate duce la microtraume corneene dacă nu este tratată.
Conjunctivita cronică – Inflamația persistentă a mucoasei oculare, cauzată de bacterii, viruși, alergii sau factori iritanți, poate determina o producție crescută de lacrimi, uneori însoțită de secreții, fotofobie și senzație de nisip în ochi.
Tratamentul acestor cauze variază în funcție de severitate:
- În cazurile ușoare sau acute, tratamentul local este suficient: coliruri antiinflamatoare sau antialergice, igienă palpebrală, lacrimi artificiale și evitarea expunerii la factorii declanșatori.
- Atunci când există afecțiuni anatomice (cum este trichiazisul) sau inflamații cronice recidivante, poate fi necesară o mică intervenție chirurgicală corectivă, de exemplu pentru repoziționarea genelor sau curățarea canaliculelor lacrimale afectate de inflamație cronică.
În concluzie, nu orice ochi care lăcrimează are o problemă gravă, dar orice simptom persistent merită investigat. Doar un oftalmolog poate diferenția între o iritație minoră și o afecțiune care necesită tratament de durată sau intervenție chirurgicală.
Când este nevoie de intervenție chirurgicală?
De cele mai multe ori, lăcrimarea excesivă este tratată cu succes prin metode conservatoare – coliruri, igienă locală, ajustarea stilului de viață sau tratarea unei cauze alergice sau inflamatorii. Totuși, există situații în care aceste soluții nu mai sunt suficiente, iar intervenția chirurgicală devine singura opțiune eficientă pentru a trata cauza de fond și a preveni complicațiile.
Criterii care indică necesitatea operației
Infecțiile recurente ale sacului lacrimal (dacriocistita) – Dacă lăcrimarea este însoțită frecvent de secreții purulente, roșeață și inflamație în colțul intern al ochiului, iar infecțiile reapar după tratamente repetate cu antibiotice, este foarte probabil ca obstrucția canalului lacrimal să fie completă. În aceste cazuri, intervenția chirurgicală este indicată pentru a preveni complicații mai grave, cum ar fi abcesele sau infecțiile extinse.
Epifora permanentă – Lăcrimarea continuă, persistentă, în special la un singur ochi, care nu răspunde la tratament cu lacrimi artificiale sau coliruri, este un semn clar că sistemul de drenaj lacrimal nu mai funcționează corect. În lipsa unei soluții chirurgicale, simptomul nu doar că persistă, dar poate deveni din ce în ce mai deranjant.
Ineficiența tratamentului conservator – Când tratamentele aplicate corect (igienă palpebrală, tratament antiinflamator, lacrimi artificiale) nu aduc îmbunătățiri reale, iar disconfortul vizual sau social persistă, este momentul evaluării pentru o intervenție chirurgicală.
Intervenții chirurgicale posibile
Dacriocistorinostomia (DCR) – Este intervenția standard pentru obstrucția canalului lacrimal. Aceasta presupune crearea unui nou traseu de drenaj al lacrimilor, între sacul lacrimal și cavitatea nazală, ocolind zona blocată. Se poate realiza extern (cu o mică incizie) sau endoscopic (prin nas, fără cicatrice vizibilă). Este o procedură sigură, cu o rată de succes ridicată, peste 90% în majoritatea cazurilor.
Intubația lacrimală – Reprezintă introducerea unui tub subțire de silicon în căile lacrimale, care le menține deschise pentru o perioadă de câteva săptămâni. Este o intervenție minim invazivă, folosită adesea la copii sau la adulți cu obstrucții parțiale.
Blefaroplastia funcțională – În cazurile în care lăcrimarea este cauzată de anomalii ale pleoapelor (cum ar fi pleoapa lăsată sau genele crescute anormal), se poate corecta chirurgical poziția pleoapelor sau a genelor. Acest tip de intervenție are scop nu doar estetic, ci și funcțional, redând ochiului drenajul și protecția corectă.
Ce implică procedura și cât durează recuperarea
Majoritatea intervențiilor chirurgicale oftalmologice sunt realizate sub anestezie locală și nu necesită spitalizare. În cazul DCR sau intubației lacrimale, pacientul poate pleca acasă în aceeași zi și primește un set de indicații clare pentru îngrijirea postoperatorie.
După intervenție:
- este posibilă o ușoară sensibilitate locală în primele zile,
- pot fi administrate coliruri sau unguente oftalmice,
- sunt recomandate controale regulate pentru monitorizare,
- activitățile normale pot fi reluate treptat în 3–7 zile, în funcție de procedură.
În general, recuperarea este rapidă, iar beneficiile sunt vizibile: dispariția epiforei, prevenirea infecțiilor și creșterea calității vieții pacientului.
Ochiul care lăcrimează constant poate părea un disconfort minor, dar în spatele lui se poate ascunde o problemă care merită tratată corect și la timp. Intervențiile chirurgicale oferă soluții durabile și eficiente atunci când tratamentele de suprafață nu mai dau rezultate.
Lăcrimarea excesivă nu este doar un disconfort, ci poate semnala o problemă oftalmologică care necesită tratament. Cu un diagnostic corect și o intervenție la timp, simptomele pot fi complet eliminate, iar calitatea vieții vizuale, semnificativ îmbunătățită.
La Centrul Medical Polinox Florești, specialiștii noștri în chirurgie oftalmologică te ajută să afli cauza exactă a lăcrimării și să alegi cea mai potrivită soluție – de la tratamente simple până la intervenții chirurgicale minim invazive.